CityofSin3D
Cityofsin3d se simte ca și cum ar proveni dintr-o vreme când lumile online erau puțin mai aspre, dar și mai personale. Îți creezi un personaj, pășești într-un spațiu comun și de acolo depinde în mare parte de tine. Nu există o introducere cinematografică mare care să încerce să te impresioneze — ești pur și simplu lăsat să te descurci.
Intrarea necesită totuși un efort. Trebuie să te înregistrezi, să configurezi lucrurile și să plătești pentru acces, așa că este clar că nu este destinat ca o experiență de tip „aruncat”. Asta schimbă de fapt cum se simte. Este mai puțin „încearcă asta timp de cinci minute” și mai mult „așează-te și vezi despre ce este acest loc.”
Vizualurile arată cu siguranță vârsta, dar nu încearcă să fie realiste oricum. Totul este stilizat, puțin învechit, puțin ciudat, și cumva asta funcționează. După o scurtă perioadă, încetezi să judeci cum arată și începi să acorzi atenție spațiului în sine. Controalele sunt simple, mișcarea are sens, și nu te lupți cu jocul doar pentru a te plimba sau a interacționa.
Ce rămâne este starea de spirit. Jocul nu te grăbește. Nu există un flux constant de obiective care să clipească pe ecran. Te plimbi, întâlnești personaje, te împiedici în situații. O mare parte din plăcere provine din faptul că nu știi exact ce ar trebui să faci în continuare — și ești bine cu asta.
Cityofsin3d nu urmărește tendințele moderne ale MMO-urilor. Se simte mai lent, mai concentrat pe prezență decât pe progresie. Dacă îți plac lumile virtuale în care explorarea, personalizarea și descoperirea liniștită contează mai mult decât finisajul, este genul de loc în care te poți stabili fără să îți dai seama cât timp a trecut.













